Gillian Tett este jurnalistă la Financial Times, un personaj de acum celebru. Ea a prezis , în multe feluri, criza din 2008. Fără intenție, cartea ei „The silo effect”reprezintă fără să vrea (nu este deloc menționat numele Supply Chain) marea noastră misiune: dărâmarea „silozurilor”, unirea „insulelor” , crearea de punți între departamente și parteneri de afaceri.

De peste 20 de ani- asta este experinta noastră cumulată în Supply Chain- intenționam să aducem la aceeași masă, în aceeași discuție, să avem aceleași țeluri și obiective, toate departamentele din companie , toți furnizorii și toți clienții. Sigur, comunicarea are un rol important în asta- dar noi dorim să instalăm procese, rutine, care să devină indispensabile unei intreprinderi la fel cum e – să zicem- spălatul pe mâini (și nu numai în vremuri de Covid 19…). Pentru că de fapt, misiunea unui proces ca S&OP este să spargă „silozuri”.

A propos de Covid 19, multe din problemele existente sunt probleme tipice de Supply Chain: lipsa materialelor de protecție de bază , căderea dramatică a cererii și a ofertei în același timp în multe ramuri ale economiei- ele au leacuri de mult timp dovedite . Altele, ca ascudenderea de informații vitale, dezinformarea – țin de lipsa valorilor umane iar lipsa lor a avut un rol major desfășurarea negativă a filmului Covid 19. Și până la urmă, de ce sunt sute de companii care se caznesc să găsească un vaccin- în loc de câteva și foarte eficiente? De ce, în loc să colaboreze la începutul pandemiei în Italia și să zdrobească focarele, „marile natiuni” și-au închis granițele? Sunt exemple de efect de siloz – nu-i așa?

Dar până la urmă și silozurile sunt bune, avem nevoie de ele: trebuie să ne punem grâul undeva, altfel îl ținem în ploaie. Sau până la urmă închiderea granițelor în Europa a fost salvarea supremă împotrivă virusului ucigaș, cel puțin până acum. Problemă e cât și cum ținem granițele închise? Cam asta trebuie să regleze procesele Supply Chain, daca s-ar aplica in aceste cazuri.