In memoriam Peter Schellinck

Imagine : freepik.com

Peter Schellinck a fost un coleg, un prieten, un expert și un om cu care am colaborat mai bine de 8 ani.  Experiența lui Peter acoperea  de la strategie de business la  managementul inovației, de la conferințe Tedx la implicare în politicile Consiliul Europei.  Cunoștințele lui Peter mergeau totdeauna mult mai departe decât proiectele  la care lucram împreună și fiecare experiență aducea ceva  nou. Mai clar, eu, baiatul  din Supply Chain – aveam ceva de învățat.  De multe ori se întâmpla asta : cel care învață nu e doar clientul, ci și consultantul. De aceea experiența unor proiecte cu Peter a fost totdeauna foarte  bogată.  Peter a murit în urma infecției cu Covid-19 în Decembrie 2020. Acest articol îi este  dedicat  lui.

 Proiectul la care participam  împreună cu Peter viza un spital, de fapt o companie privată, din industria de  sănătate,  cu mai multe spitale și clinici. Eram în Tunisia  acum mai bine de câțiva ani. Eu, cu experiența mea, am reorganizat depozitul central  , am introdus  un sitem de planificare pentru  intervenții chirurgicale  și resursele legate de acestea. În plus , un mic sistem de indicatori  care măsurau eficenta noilor procese. Din câte știu,  spitalul încă folosește sistemul ăsta.  În plus, depozitul central  deservește și clinicile concurente. De ce nu ? Este acum un depozit model.

 De fapt, tot ce am făcut în timpul proiectului a fost că am introdus niște reguli. Dar, de fapt , ele erau parte dintr-un sistem mai larg, și asta am învățat atunci de la Peter : acreditarea în sistemul  HAS (sistem francez),  a facut  diferența într-un sistem avansat și unul prost. Atunci am aflat cât de elaborate și specifice erau regulile legate de funcționarea spitalelor. Acest sistem  nu este singurul în lumea spitalicească, el are variante în diverse țări și continente. Pe de altă parte, el este foarte similar de fapt cu ce se întâmplă  în restul economiei și industriilor, dacă doresc să devină performante.   Adică mai simplu, e vorba de reguli, care, în cazul spitalelor,  devin critice.  Încă îi mulțumesc lui  Peter care a dorit să lucreze cu mine, poate fiindcă  îi aduceam experiența în procedurare și Supply Chain din multe alte industrii. Peter voia  totdeauna să vadă « ouside the box » cum se spune, pentru că ar fi putut să se ocupe foarte bine el singur de tot proiectul. Ce am învățat eu ? Parafrazând un pic titlul lui E.M.Remarke, Soroc de viață și soroc de moarte,  existența regulilor (sau nu) în spitale este ea însăși  cea care împarte viața sau moartea.  Și asta este exact ce (nu) se întâmplă în sistemul spitalicesc din  România : noi nu avem reguli! Avem deja  2 spitale arse, incidente de pacienți deconectați de la sursa de viață, avem pacienți arși pe masa de operație, avem- în sfârșit- o lungă lista nefastă.  Și mai avem experiențele fiecăruia din noi  cu sistemul de național de sănătate. Ați auzit în ultimile luni, când suntem zguduiți de toate tragediile care se întâmplă in sistemul de sănătate, o singură data mențiuni la ceva gen  HAS-din partea autorităților ? Ați auzit o singură data că problema din sistemul de sănătate este  lipsa regulilor? Eu nu! În schimb, am auzit că este vorba de nenumărați vinovați din tabere politice diferite. Fără reguli, sistemul de sănătate din România rămâne un câmp de vânătoare al politicienilor, experți în a se acuza reciproc și care se simt foarte bine în situațiile mocirloase. 

 PS : am fost sunat din Tunisa în tot acest timp, adică în ultimii ani : m-au întrebat ce s-a întâmplat cu pacienta arsă pe masă de operație și apoi  cu spitalele care au luat foc ?  Ce am răspuns nu mai contează, ce contează este că în lipsa regulior de acest fel, e foarte probabil  ca ele să se tot întâmple.